Tilinci

Început de septembre, moale, învins.
Cu violoncele bolnăvicioase
Peste abanosul lacului, stins.

Început de înnoptare, doinind din tilinci de soc,
Despletire, tremurată, a cocorilor ce pleacă,
Presimţire gingaşă
De-ntâie promoroacă.

O, şi muzica din parcul de provincie,
Elegiac prăfuită, irosind somnoroase păsărele!
Prietenia mergând lângă noi
Cu umblet molatic de mirese şi mărgele.

Deodată ai închis, sperioasă, mâinile,
Te-ai ghemuit, pătrunsă de-ntâiul frig;
În liniştea de marmoră brună, ce s-a lăsat pripit,
Au şipotit mai limpede fântânile.

Coboram apoi drumul mirosind a iarnă timpurie,
Trupul tău avea mlădieri de-mbelşugată cramă
Într-un cules de aramă sângerie.

Dar n-am îndrăznit să-ţi culeg bruma uşoară de pe buze,
Aşa de lin glasul tău a început argint să prefire.

O, era o toamnă cu violoncele bolnăvicioase,
O toamnă cu tristeţea înaltă şi subţire.