Omida temerara
O omida temerara
Cocotata intr-un copac
Rontaia tot ce-o inconjoara
Lasand bietul pom sarac.
Doar o frunza mai avea
Unde somnul sa si-l faca
Si grabita cum era
Si-a mancat propria craca.
Cazi para malaiata
Asteptata jos sa vina
In gura lui Natafleata
O stimabila gaina.
Doar o frunza mai avea
Unde somnul sa si-l faca
Si grabita cum era
Si-a mancat propria craca