Jmk

sinapse arse, urmari neprevazute
m-ajung in minte, suflet si trup
prin vase vaste. strigate mute
proiectate-n viitor si revarsate in trecut,.

le-adulmec. ma simt, la randul lor, ca le
doresc, le vreau, le am si totusi nu-mi ajung.
intr-un abis uitat al gândurilor mele
Trăiesc un lung sărut, poate uitat demult.

si poate-un simt dureros
'l ucid prin gandul ca traiesc.
ma recunosc, poet vicios
si nu doar unul ca iubesc.

Când îndelung ma-ntind s-ajung
La ea, la stele.
Steaua mea cu ochi safir şi eu cu zambetul nătâng
Mă pierd în ei, ca ntrun vast câmp de albastrele