Palatul odailor interzise

Pe unde calc, pe unde merg in urma mea totul moare
Presarat din cer cu aripi de smoala la inaintare
Merg spre un taram lipsit de viata si culoare
Am o mie de intrebari in ganduri, o fi bine oare?
Sa ma detasez de tot ce inseamna rau si bine
Sa aleg inconstient calea sufletului in nestire
Constiinta ma apasa, la ce bun, stiu ca nu-i pasa
Rasuceste cutitul in rana cand sunt in pasa proasta
Ai grija cum folosesti cuvintele. cea mai dura lama
Lasa in urma rani sufletesti. cea mai dura arma
Periclul vietii te face sa gandesti la tot ce-ai facut
Cand viata iti da cate-o palma, invata sa fi tacut
Asa e mai bine sau poate asa a fost este conceput
Pici, te ridici, te scuturi, devi mai priceput
Ca si timpul s-a invechit de cand asteapta de la tine
"Marea cu sarea".. ca i-ai promis totul va fi bine.

Ca nu-i nimic mai special pe lume si mai de prisos

Decat sa sclavesti ca un caine pentru o mangaiere si un os
Macar ei sunt loiali fatza de altii fara de nume
Ce se dau binevoitori pentru ati lua ceva anume
Ma avant in "palatul odailor interzise"
Intr-o maniera inconjurata de abisul usilor inchise
Incerc sa razbesc catre o lume divina
Dar raman impotmolit. mintea-i de vina
Orice vis mi-am propus, nu l-am lasat ruina
Nu l-am spulberat in lumea asta ce incet se inclina
Am fost motivat de cei care visau cu ochii deschisi
Imi crestea sufletul cand ii vedeam la minte inchisi
Aud urlete ce vor scapare din cutia pandorei
Eu n-am sa-mi dau sufletul la schimb pentru ce vor ei
Sunt fericit aici, aici am invatat sa razbesc
Sa iubesc ce ma inconjoara si sa nu uit sa zambesc